Pandemia COVID 19 ce a cuprins întreaga planetă impune o analiză mai atentă și o reformare în fiecare țară a sectorului agricol atât de afectat în această perioadă. Distanțarea socială și măsurile de carantinare au împiedicat migrarea a zeci de mii de lucrători vitali în producție și au afectat veniturile a mii de fermieri.
În acest moment transformarea sistemului agricol este esențială, dar dezvoltarea acestuia în continuare necesită susținere financiară de la guverne, instituții financiare, organizații internaționale și ONG-uri și totodată o coordonare eficientă în raport cu măsurile și reformele impuse de autorități.
Mai mult decât atât, având în vedere că virusul COVID 19 îi afectează în mai mare măsură pe cei care au probleme de sănătate preexistente, se readuce în discuție calitatea nutritivă a produselor ce ajung în industria alimentară. Așadar, este necesară o colaborare strânsă între domeniul sănătății publice, industria alimentară și agricultură astfel încât orice reformă să se construiască pentru a promova un consum mai sănătos și benefic pentru omenire. Recomandarea anumitor culturi pentru o nutriție mai bună și încurajarea fermierilor să planteze exact ceea ce este indicat pentru consumul viitor înseamnă o eficiență sporită și bazele unei economii sănătoase.
Criza din sănătate se poate transforma într-o criză alimentară?
Întreruperea fluxurilor normale de producție, dependența unor țări de importuri, imposibilitatea de a strânge culturile din cauza numărului insuficient de muncitori sezonieri și schimbările climatice pot genera blocaje pentru anumite tipuri de alimente. Producătorii mari vor găsi mai ușor resurse pentru a se redresa în fața provocărilor, însă producătorii mici vor trebui să depună eforturi pentru a se adapta.
În acest sens, poate că producția de legume se va dezvolta mai mult la nivel local, însă alimentele de bază, cerealele, fructele și carnea au deja transferuri stabilite la nivel global din punct de vedere al exporturilor.
Totuși, această situație ce pare să preceadă o criză alimentare, scoate în evidentă două puncte slabe ale sistemului agricol globalizat și puternic comercialiat pentru funcția sa de aprovizionare cu alimente: lipsa unei proceduri în caz de urgență în ceea ce privește distribuția alimentelor (ce duce la rezultate paradoxale, cum ar fi lipsa stocului cu amănuntul și distrugerea paralelă a produselor din ferme care nu au acces la canale de distribuție) și concentrarea sistemului alimentar pe mijloace în masă de producție agricolă, lăsându-i pe cei marginalizați fără resurse alternative, odată ce acest sistem este lovit de o criză.
De multe ori s-a pus problema necesității unei piețe locale în jurul căreia să graviteze economia, în locul pieței globale. Însă chiar și în cazul unei piețe exlusvi naționale, problemele nu ar dispărea pentru că ar fi esențial ca producătorii locali să își mențină capacitatea și calitatea de producție în permanență. Astfel, soluția ar consta într-un echilibru dintre cele două sisteme, cu o planificare macro care să implice și toți producătorii micro.
Soluții și schimbări pentru micii producători
În situația închiderii piețelor, este important ca micii producători să poată beneficia de coordonare și susținere pe toate planurile pentru a-și putea asigura continuitatea afacerilor. Ar putea fi utilă identificarea unor centre de colectare comune de tipul marilor depozite unde fermerii și-ar putea duce produsele fără a fi nevoie să le ducă în piață. Din aceste centre comune să poate fi comandate și livrate direct către comunitatea locală. Acest lucru implică însă un efort uriaș de gestionare și coordonare la nivel național, însă stabilirea unui model de organizare ce poate fi adaptat și replicat individual la nivel micro în cadrul fiecărei comunități prin asocierea câtorva producători ar putea genera o coeziune ce poate fi susținută mai ușor ulterior.
O altă strategie constă în dezvoltarea digitală a micilor producători astfel încât să poate ajunge aceștia direct la clienții lor. Din ce in ce mai multe afaceri mici încep să deprindă abilități digitale pentru a păstra legătura cu clienții lor, oferind livrări la domiciliu o dată pe săptămână conform unui formular de comandă.
În aceste vremuri resiliența față de tehnologie a multor dintre fermieri a fost înfrântă de grija pentru supraviețuire. Forțați de împrejurări, aceștia au hotărât să meargă și pe calea digitală, pe care nu o considerau până acum o nevoie stringentă. Poate o componentă de dorit a afacerii lor, dar nicidecum una de care să depindă viitorul lor. Iar unii dintre ei au reuși să strângă roadele unei astfel de munci, stabilind abonamente lunare cu livrare pentru diferite produse lactate sau pentru coșul necesar de legume. Clienții nu mai au grija de a merge la piață, iar producătorii se pot baza pe un minim de comenzi care să le asigure traiul pe perioada crizei.
În mod cert, agricultorii au nevoie să își calculeze bine opțiunile, având o strategie pe termen lung care să poată preveni orice ar aduce anul 2021. În fața neașteptatului, mintea umană tinde să caute mai multe soluții, iar uneori așa se naște progresul. Perioadele de tranziție și nevoia astringentă de eficiență duce la schimbării radicale ce se pot dovedi benefice.
Încurajarea colaborării și susținerea reciprocă a producătorilor, împărtășirea de soluții eficiente poate genera o creștere a întregului agrosistem, aducând astfel beneficii tuturor celor implicați.
Nevoile producătorilor din sectorul AGRO
Susținerea financiară este esențială în aceste momente. BCR Social Finance oferă finanțare cu dobândă redusă producătorilor agricoli, pentru capital de lucru sau investiții ce pot duce la dezvoltarea afacerilor micilor antreprenori.
În general finanțările din sectorul agricol românesc au în vedere: investiții în utilaje și echipamente noi, investiții pe terenuri (îmbunătățiri ale terenurilor deja deținute / închiriate) și finanțare pentru capital de lucru. Majoritatea fermierilor au folosit împrumuturile pentru investiții în utilaje și echipamente noi ale instalațiilor (64% dintre respondenți). De asemenea, au investit în terenurile lor (27%) și au folosit fonduri pentru necesitățile de capital de lucru (18%).
Conform studiului “Nevoile financiare alte sectorului agricol și alimentar din România”, din iunie 2020, nevoia de modernizare și de a rămâne competitivi determină investițiile fermierilor în tehnologia producției agricole. Mulți fermieri încă nu folosesc utilaje sau echipamente moderne, iar acest lucru se aplică și infrastructurii și facilităților tehnice, precum și capacității de prelucrare la fermă a produselor agricole. Cu toate acestea, modernizarea mașinilor agricole devine un accent cheie în sector. Fermierii cumpără tractoare noi, pluguri, cultivatoare mecanice, semănători, pulverizatori, etc. Unii fermieri cumpără, de asemenea, combine agricole sau prese pentru ambalarea paielor și a fânului.
Fermierii români au nevoie să investească în echipamente noi, deoarece estimările arată că aproximativ două treimi din echipamentele agricole existente în prezent și-au depășit durata de viață. De exemplu, în România se folosește un tractor pentru o medie de 100 000 de ore comparativ cu 3 000 până la 4 000 de ore pentru media europeană. 11
De asemenea, s-au făcut investiții semnificative în irigații, deoarece precipitațiile au scăzut ca urmare a schimbărilor climatice din ultimii ani. Cu mai bine de 30 de ani în urmă, România avea a treia suprafață irigată ca mărime (peste 3 milioane ha) din Europa (urmând îndeaproape Spania și Italia) 12. Începând din 2016, doar aproximativ 34% din suprafața irigabilă a României și 22% din suprafața sa agricolă erau irigate. Facilitățile de irigare disponibile sunt vechi și necesită reabilitare și au cerințe ridicate de extracție a apei și energie (majoritatea sistemelor de irigare necesită pompe).
În plus față de costurile ridicate pe care aceasta le prezintă pentru fermieri, are și un impact negativ asupra rezervelor de apă deja scăzute ale României. Noile tehnologii de irigații, cum ar fi irigarea prin picurare sau instalațiile de stocare a apei, au fost astfel achiziționate de fermierii care caută să își protejeze producția de un an secetos.
Alte investiții au vizat livezile și serele. Întrucât România importă o cotă mare de legume, iar consumatorii solicită din ce în ce mai mult alimente cultivate la nivel local și sigure, producția de sere crește. În timp ce majoritatea fermierilor au investit în structuri din oțel și sticlă mai clasice, unii, în mare parte ferme de dimensiuni mari, au investit în sisteme de ultimă generație care includ irigarea și încălzirea.
Agricultura hidroponică, unde plantele sunt cultivate fără sol, câștigând și popularitate. De asemenea, au loc investiții în podgorii.
Capitalul de lucru reprezintă un alt factor cheie al finanțelor. În timp ce cererea de finanțare a capitalului de lucru în rândul fermierilor români (18%) este mult mai mică decât pentru media UE 24 (41%), este încă semnificativă. Fermierii împrumută bani pentru a cumpăra inputuri, precum îngrășăminte și semințe, și pentru a plăti forța de muncă și / sau cheltuielile de transport. De asemenea, fermierii se împrumută pentru a-și menține afacerea stabilă din punct de vedere financiar în lunile slabe.
Dacă ești producător agricol și ai nevoie de susținere financiară în această perioadă, solicită consultanților BCR Social Finance din zona ta consiliere gratuită privind soluțiile de creditare de care poți beneficia. Împreună putem găsi cele mai eficiente mijloace prin care afacerea ta să se poată dezvolta în continuare.